cea mai norocoasă ființă
Carte de debut în poezie de Maria Martelli, publicată la editura frACTalia în 2023.
Volumul adună o colecție de poeme împărțite în patru secțiuni principale, care descriu trecerea unui an, fiind marcate de etapele sezonului, primăvară - vară, cu cireși, bucurie și soare, toamnă - abundență, umbre și observații ale familiei multispecii, iarnă, cadre de recunoștință și întrebări spre lumea prezentă cu disonanță cognitivă, anxietate, și, noua primăvară, căutări, regăsiri și tot mai multă înțelegere pentru o lume mai-mult-decât-umană.
Construite adesea cu rimă sau ritm, poemele analizează lumea printr-o lentilă queer-feministă și antispeciistă. Ele pornesc adesea dintr-un cadru apropiat, din viața trăită alături de plantele și copacii îndrăgiți, cu trimiteri ulterioare la un cadru global, marcat de criza climatică prezentă, de lupta pentru justiție socială, de criza locuirii și recunoașterea privilegilor care aparțin unei anumite specii, clase sau gen, prin încercarea de a le sublinia și dezvăța, pentru a face loc unei vederi mai puțin antropocentrice, și mult mai cuprinzătoare.
Cartea Mariei se învârte în jurul unor concepte cheie precum noroc, recunoștință, rugăciune seculară și viața intimă în cadrul unei familii multispecii. Astfel, ilustrațiile din carte cuprind portretele membrilor de familie non-umani, prezența lor și a cadrului în care aceștia se regăsesc, de la cel exterior cu grădina roditoare, la cel interior care reflectă adunarea, mica comunitate și poveștile care încep adesea în timpul unei cine de familie.
Am lucrat foarte îndeaproape cu Maria, să gândim împreună ce ar fi mai potrivit, mai magic și mai esențial pentru această carte.Colaborarea a fost ușurată fiindcă noi deja lucrăm împreună de peste șapte ani la proiectul just wondering…, așa că aveam un work-flow „natural”: am început cu moodboardul, spațiul în care adunăm imagini pentru inspirație.
Pentru coperta din față am pornit de la o scenă, poate, recognoscibilă - ridicarea puilor în lumină aduce aminte de momentul din Lion King, însă în mod dulce-amar, aproape ironic: aici, puii nu sunt venerați, nu moștenesc un regat, din contră, ei sunt scoși din fața pericolului, din umbra morții. Lumina care îi înconjoară nu e soarele, ci farurile mașinii, denotând astfel un cadru urban, un spațiu în care umanul și non-umanul trebuie să învețe să conviețuiască. Coperta este construită printr-un joc de imagini, alăturând cadrului anterior un fundal pe care să se contopească - de la distanță, însă, vedem că fundalul e un portret. E o reprezentare care marchează trecerea timpului, în culori calde de vară, ale celor doi căței, protagoniști ai cărții - Aki și Nuna.
Pentru ilustrațiile fiecărei secțiuni, am selectat împreună imaginea care ar da seama atât de anotimp, cât și de „personajele” principale din ele. Aproape fiecare ilustrație e bazată pe o fotografie făcută de una dintre noi. Astfel, volumul este împărțit prin ilustrație, secțiunile neavând titluri. Această alegere permite părții vizuale să converseze cu textul, devenind o parte esențială din structura volumului.
O noapte norocoasă, Primăvără-Vară, Iarnă
Volumul este împărțit în capitolele care urmăresc efectele celor patru anotimpuri pentru contextul local din care sunt scrise. Pornind de la poemul introductiv, care regândește ideea de noroc și ce înseamnă acesta, am reprezentat vizual senzația unei nopți magice, cu o lună care se desface în felii de portocală, pornind de la extrasul: „A fost vreo noapte, vreo noapte norocoasă, care s-a desfăcut perfect ca o portocală, cu toate feliile intacte, în fața ta?” (p.13).
Cu cât se adâncesc, versurile descriu o gamă vastă din stările care vin cu fiecare nou sezon, valuri de fericire și recunoaștere sunt mereu amestecate cu un puls de furie sau anxietate față de societatea capitalistă cu injustițiile și opresiunile zilnice.
Pentru primul capitol de primăvară și vară am ilustrat o mică secțiune dintr-o grădină, un moment de abundență și fericire, cu raze de soare care mângâie și le hrănesc pe cele roditoare, cele care așteaptă să fie culese, să își împartă dulceața maturității.
Ultima ilustrație reflectă mai multe poeme din capitolul de iarnă, având și o încărcare cromatică întunecată. Cadrul unei cine care adună lumină și întuneric, o reuniune în care se regăsesc multe conflicte zilnice, un contrast între cine e viu și cine e mort, cine povestește și cine e în farfurie.
Nuna, Aki și Aria
Capitolul II - reflexia toamnei și a cadrului domestic, e ilustrată prin portretele celor trei membrii non-umani ai familiei, pornind de sus în jos, Nuna, Aki și Aria. Viața intimă, familială, plictiseala zilelor cu ultimele raze călduroase ale soarelui, aduce o profunzime în cunoașterea celorlalte care trăiesc lângă tine. O bogăție de arome, gustări, atingeri și trăiri, o bogăție ce așteaptă să fie culeasă și înțeleasă, pentru cine are privirea îndreptată spre o nouă lume posibilă.
Ragna și Murmur
Ragna în stânga, și Murmur în dreapta, două portrete ale puiuților care au ajuns în casă mai târziu, și pot fi găsiți la partea cu Anexa și Nota autoarei și mulțumiri.
Amândoi pufoși și negrii, Ragna, mereu curioasă și jucăușă, și Murmur explorator al împrejmuirilor cu vecinii, Ragna care a călătorit departe și a găsit o familie minunată, Murmur care călătorește în casa deja formată.
Mușhi
Te desenez a treia oară
Încerc
Ești așa sălbatică, nici măcar liniile nu vor să-ți semene
Ești așa liberă că nu te pot cuprinde nici între brush-uri
Ceva din tine îmi scapă
Te cunosc
Și totuși nu te pot conține
Îmi spun
„E de la blana ta cea neagră
Absoarbe toată lumina din jur
Corpul tău înghite tot contrastul
Și doar burtica ți se mai vede
Cred că e singura parte din tine
Pe care am suprins-o mai bine.”
A patra, a cincea, a șasea,
Schițez și ceva se tot pierde
Micuță și vulnerabilă
Ești încăpățânată și fioroasă
În timp ce stau cu tine și mi-ar plăcea să mă asculți
Mă tot gândesc cum nimeni nu te poate
Domina
Domestici
Domoli
Mă tot gândesc la tine
Și sper să te pot contura mai bine
Pe Mușhi o găsești la capitolul IV, o secțiune dedicată chiar ei, dar și noului an și ființelor pe care le poți găsi în ultimele luni friguroase ale iernii. Mușhi a fost cea mai grea de desenat, de la curiozitatea ei nemărginită, la privirea vindecătoare (de Mușețel), la trupul ei puternic și neastâmpărat. O reprezentare după una dintre primele fotografii când a ajuns în noua casă. Alături, un pic poem pe care l-am scris în timp ce încercam să îi fac o reprezentare cât mai autentică.
Scris de Maria, Mușhi are un poem dedicat la p. 123:
”Am găsit-o pe Mușhi în parcare la Lidl,
...
În prima noapte
a stat nemișcată în fosta cutie a aspiratorului,
a doua zi se simțea deja acasă, și-a luat o
jucărie din coșul cățeilor și s-a pus să molfăie pe
fotoliul meu de lectură, sub lumina veiozei vișinii.”
Spre final am lăsat cele patru texte critice (care se regăsesc pe coperta din spate) scrise de aceste autoare minunate, care au reușit să surprindă esența cărții și care sper să vă dea o poftă de citit.
★ Toate ilustrațiile și conceptele din spatele lor au fost realizate în strânsă colaborare cu Maria Martelli și sunt rodul unei munci colective, pentru care sunt foarte recunoscătoare. Aș putea spune că m-am simțit cu adevărat norocoasă.